Înainte de sărbătoarea Învierii Domnului, cea mai bună prietenă a mea, care trăiește departe de România, m-a rugat să o ajut să găsească, pentru familia ei de aici și de acolo, precum și pentru colegi, cadouri de iepuraș. Și pentru că dragostea și dorul de țară o mistuie, mi-a spus că și-ar dori tare mult să fie cadouri românești – tradiționale și autentice. Cum vroia să comande online, m-am pus pe căutat. Știind cât de bogată este cultura meșteșugului românesc, m-am gândit că voi gasi rapid.

Dar, ce să vezi? Mare mi-a fost surprinderea să văd că găsesc multe kitschuri, făcute pe te miri unde, și că magazinele de artizanat au marfă de slabă calitate. Nici urmă de renumiții meșteșugari români. Unde mai pui că trebuiau găsite cadouri pentru 12 familii plus colegii, de naționalități diferite, de religii diferite, unde sunt de la copii mici la vârstnici. Hmm... Complicat. Am inceput să caut numele meșteșugarilor pe care îi cunosc și am reușit să dau de paginile lor online. Însă altă încercare: comenzile durau mult. Am auzit undeva la radio ca urmau să aibă loc diferite târguri de Paști prin capitală. M-am dus foarte încrezătoare. Și bine am făcut. I-am întâlnit acolo pe marii meșteșugari în persoană, care aduseseră multe creații, de unde chiar am avut ce alege. Una mai frumoasă ca cealaltă, toate pline de sens românesc! Dar mai îmbucurător a fost că am întâlnit tineri creatori care reinterpretează arta tradițională în stil modern. Vai, ce încântare! Să vezi cum meșteșugul tradițional românesc dăinuie peste secole, cum prinde alte înfățișări și își păstrează valoarea! Era atâta frumusețe și autenticitate în jurul meu, atâția oameni minunați, de parcă mă aflam într-o poveste doar cu eroi buni și întâmplări fericite. Am plecat încărcată cu tot felul de vase de ceramică, de cusături și împletituri, de obiecte cioplite în lemn, de picturi, de vitralii, cu tot felul de bunătăți culinare, licori și pomezi preparate manual. Acasă am mai comandat două, trei chestii găsite online și gata, misiune încheiată. Sau nu?! Minunat ce am găsit, spune prietena mea, însă imediat mă întreabă cum transportă cu avionul cadourile pentru familia și colegii de acolo. Zdrang! La asta nu m-am gândit. Trebuia să găsesc un ambalaj sigur. Pungi de cadouri în avion? Prea multe. Carton pentru ceramică? Se va sparge. Cutii de lemn? Prea grele. Și am gândit pe îndelete. Cum transporți ceva fragil? Tot cu fibre naturale. Așa că am construit cutii din placaj de lemn, iar obiectele le-am protejat cu pânză de sac și lână de lemn. Toate românești, că nu era să stric acest concept. Le-am învelit repede într-o hârtie de ambalaj biodegradabilă, le-am legat fedeleș cu sfoară, tot de la producători români și... Iată! Cadourile ultra românești, tradiționale și autentice sunt gata de dăruit!

Nu îmi venea să cred cât de frumoase au ieșit! Doar mie? Prietena mea a fost uluită. Dacă nu m-ar fi cunoscut, ar fi zis că le-am cumpărat de undeva de-a gata. Iar cei cadorisiți? Atât de impresionați de lădițele primite, atât de dornici să cunoască arta tradițională românească, absolut cuceriți de bogăția meșteșugului românesc. Împărtășindu-mi impresiile culese despre cadourile oferite, prietena mea are o străfulgerare de moment: dacă acesta este drumul nou ce mi se deschide în față odată cu Învierea Domnului?

În următoarele cinci luni, am studiat, m-am documentat, am imaginat un concept, am ales furnizori, creații, am lansat comenzi, am amenajat un atelier, am facut un site, fotografii, am conceput pachete, m-am ocupat de marketing, am gasit o identitate și, nu în ultimul rând, am ales un nume: Lădița Românească.

Aceasta este povestea ei: despre prietenie și familie, despre a susține și a oferi. Despre oameni extraordinari și creațiile lor unice. Despre dragostea pentru țară și dorința de a dărui o părticică din România mai departe lumii.

Iar eu, eu sunt Raluca Ionescu și te chem să pășești în povestea mea. Te primesc cu drag.